Cu reforma la psihiatru

Publicat pe

Când auzim de reformă începem să alergăm după idealuri, să punem la pământ noțiuni, să ne dorim cu ardoare să aderam la principii “proaspete”. Cei mai mulți și-o asumă, iar ceilalți sunt fie neîncrezatori, fie “depășiți”. Oameni cu viziuni largi încep să se simtă parte a procesului și se așează în vârful valului reformator (și aici e ciudățenia: îi doboară chiar reforma!).
De vreo două decenii tot suntem scoși la linie și amenințați că va veni ziua când vom mânca reforma pe pâine. Și uite așa, încă o dovadă a faptului că aleșii nu își iubesc poporul: îi lasă flămânzi.

Ce e reforma? Transformarea si modernizarea unui fundament, schimbare radicala, evolutie? Cu siguranta, un pic din toate. Insa care este punctul final, luminita de la capatul tunelului? Pe cine sa purtam drept reper in minte sau la cine sa ne raportam cand discutam despre reforma?

Reforma este absolut necesara, insa doar daca se stabileste, inainte de demararea ei, grupul tinta. Putem pleca de la acest adevar fundamental si sa punem noi insine in aplicare o reforma: reforma gandirii. “Beneficiarul reformei este societatea”, acesta e raspunsul dat de initiatorii acesteia, de fiecare data. Cum poate intreaga societate sa fie beneficiara unor schimbari efectuate secvential si nu in intregime?

Si luam cel mai elocvent exemplu. Atunci cand un ministru isi preia portofoliul in Guvern il auzim, strigand, cum o sa “europenizeze” el sistemul si cum o sa il scape de hibe si suferinte. Mai trece o zi, mai trece o luna si sistemul incepe sa raspunda la provocare. Parti dintr-un intreg dau semne de viata: o parte nu vrea reducerea numarului de personal, o parte atentioneaza ca iesirea in strada este solutia daca legea “X” se aplica, o parte picheteaza deja ministerul, sensibili la adierea unui vant al schimbarii. Si reforma? Reforma ori moare in fasa, ori e hartuita, transata si aplicata parcelat.

Poate unii cred ca evolutia se manifesta in sferturi, sau jumatati de masura, ca maimuta a coborat din copac doar in America. Desi aceste procese de reformare sunt socuri, dusuri cu apa rece ca gheata, care de cele mai multe ori te aduc la realitate, unele persoane prefera revenirea la aceasta realitate de la sine, fara interventii externe, intr-un ritm normal, desi molcom. Si aici trebuie mentionat ca, in utopicul caz al aplicarii reformei in totalitatea ei, aceste persoane sunt de asemenea beneficiari ai procesului, fara nici cea mai mica osteneala.

O societate hartuita, zdruncinata de impulsuri occidentale, ce si-a ingropat valorile, fara sa le inlocuiasca. Acesta este rezultatul, dupa o lunga perioada de reforme discutabile sau lovite in crestet cu securea, aplicate fie temporar, fie preferential, fara o viziune globala.

Strigam mereu dupa schimbare, dar cu greu acceptam reforma. Ne plangem mereu de clasa politica, dar cand vine vorba de implicare, suntem apolitici, suntem independenti in viziune, “liberi-cugetatori”. Vrem un ajutor financiar, daca il primim de ce nu este mai substantial; sau  daca e substantial, de ce numai primim inca unul. Si lista este fara sfarsit, la fel ca reforma.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s