Fara opozitie, fara democratie

Publicat pe

DEX-ul defineste opozitia ca fiind „raportul care se stabileste intre doua lucruri sau doua situatii opuse”, un contrast izbitor ce duce, inevitabil, la excluderea reciproca a doua judecati, notiuni sau principii. Chiar daca primul gand pleaca spre lumea politica, spre acel grup de persoane minoritar, stresant si care spune mereu „NU”, inevitabil, opozitia se intalneste, sub diferite forme, in viata cotidiana a oricarei persoane, la scoala, in familie, la locul de munca, pe strada, in cadrul organizatiilor non-guvernamentale, chiar si in Biserica (aici ma refer la institutie).
Prin existenta opozitiei este garantatat spiritul democratic al unui stat, al unei institutii, al unui grup, al unei situatii, aceasta fiind astfel o piedica fundamentala in instaurarea unei puteri totalitare, in impunerea unui adevar unic.

Opozitia, dupa guvern, este a doua forta a unui stat, iar existenta acesteia contribuie decisiv la vegherea intereselor, mai putin importante pentru putere. Opozitia este constructorul unui zid solid intre dorinta puterii de a se identifica cu statul si de asemenea demolatorul desavarsit al unui adevar absolut.

Guvernele „din umbra”, formate din opozitia politica britanica, opozitia „la putere” din Germania (partidele minoritare au drept de veto si uneori chiar co-guverneaza), o persoana impotriva puterii franceze (Presedintele Frantei, ales in mod direct si invocand legitimitatea votului popular, este un adversar redutabil al guvernului, uneori aratand ca poate fi chiar seful executivului) sau opozitia populara din Elvetia (cetatenii, prin referendum, pot spune stop oricarei initiative legislative ce tanjeste spre statutul de lege) sunt dovezi de necontestat al rolului crucial pe care il are opozitia intr-un stat democratic, asezat pe valori general acceptate si pentru care regimul totalitar este necunoscut sau de trista amintire.

Contrastul intre idei sau concepte duce la progres (si in nici un caz la stagnare!), doar atunci cand partile implicate in „lupta” sunt de acord cu un principiu esential: opozitia este indispensabila democratiei.

Nu toti suntem in stare sa traim fiind criticati, sfatuiti sau pusi la zid. Dar cati dintre noi ar putea trai intr-o lume artificiala, creata in jurul unei idei de necontestat, unde toata lumea este de acord cu toata lumea, unde evolutia se opreste si porneste, doar la semnalul puterii?

Miscarile feministe care au fortat politicul, acum un secol, sa aduca modificari radicale rolului femeii in societate, initiativele civile locale ce au oprit constructia unor aeroporturi, autostrazi, cladiri, un elev care s-a ridicat in picioare in timpul orei de curs si i-a spus cadrului didactic ca este nedrept sa il loveasca pe colegul lui de banca, grupul de enoriasi ce a inconjurat biserica satului pentru ca trimisii inaltilor ierarhi sa nu instaleze un nou preot paroh si cetateanul care in strada a strigat cat l-au tinut plamanii : „Jos!” au reprezentat si reprezinta, in diferite situatii si sub diferite forme, OPOZITIA.

Opozitia si puterea sunt parte a unui intreg esential pentru functionarea statului de drept, democratiei si pentru garantarea libertatilor si drepturilor omului.

Inchei cu un citat al lui Mahatma Gandhi: „Opoziţia civilă este un drept înnăscut al tuturor cetăţenilor. Când cineva se dezice de acest drept, acesta nu mai poate fi considerat o fiinţă umană.”

 

Anunțuri

Un gând despre „Fara opozitie, fara democratie

    Dan Petreanu a spus:
    6 Ianuarie 2013 la 0:09

    Democratia inseamna sa fi mereu in opozitie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s