Guvernarea PDL a fost liberala: La nivel de comunicare publica au ales o deviza liberala, „prin noi insine”

Publicat pe Actualizat pe

Daca in Occident comunicarea politica la nivelul guvernului este rodul implicarii active a profesionistilor, in Romania, guvernul Boc a aplicat o alta solutie, una liberala: prin noi insine. pdl

Au inceput pe val si chiar daca erau constienti ca valul se va izbi candva de stanci, ei au adus tarmul mai aproape. Si cu precizia unei strategii de PR, cabinetul Boc si-a „calculat” pasii esecului, intr-un sadism care intrece si dificultatile crizei economice.

O guvernare patronata de Traian Basescu nu avea cum sa nu mosteneasca si stilul inconfundabil de relationare cu mass-media a presedintelui. O atitudine potrivnica, manifestata printr-o revolta fata de moguli si tonomate, ce a atins punctul culminant prin refuzul membrilor partidului de la putere de a mai participa la emisiunile televiziunilor lui Voiculescu. Antena 3 nu s-a oprit din a mai vorbi despre PD-L, ci a preluat mesajele, insa revolta lor s-a concretizat in ciuntirea lor.

Imixtiunea presedintelui Basescu in activitatea guvernamentala a fost promovata sub imaginea institutionala a „unui solid parteneriat cu Administratia Prezidentiala”. Si daca tot a fost creionata aceasta colaborare, guvernul a cedat Cotroceniului si comunicarea. Traian Basescu, mult mai credibil a (re) devenit vectorul de imagine al PD-L, forta sa de lupta era net superiora politicienilor din arcul guvernamental. Intre timp, trusturile de presa private au prezentat un premier neputincios, lipsit de vigoare, acaparat de presedinte. Apoi a inceput furtuna. Neputinta politica a lui Boc si a ministrilor, in ceea ce priveste comunicarea, a fost transformata de puterea politica intr-o adevarata teorie a conspiratiei: planurile mogulilor de a decredibiliza guvernul, populismul opozitiei. Ce poate fi mai devastator decat un razboi fara culise, cu armele pe fata, in breaking-news. Televiziunea publica ramasese ultimul bastion de aparare pentru putere, asta daca ne amintim de interviurile lungi si dese, care nu s-au dovedit a fi „cheia marilor succese”.

Coalitia guvernamentala PD-L – UDMR – UNPR, desi a format un zid aproape de nepatruns in jurul politicilor guvernului, s-a dovedit a fi fisura ce a daramat in constiinta publica ideea de omogenitate a discursului politic. Fiecare partid avea un electorat total diferit. PDL-ul incerca sa isi trimita mesajele catre „Romania vrednica”, UNPR-ul incerca sa se impuna pe scena politica si sa ascunda imaginea de „asociatie a tradatorilor” sub aula interesului national, iar UDMR-ul nu dorea sa convinga etnici maghiari de nimic, ci doar sa le dovedeasca devotamentul. In situatia crizei economice PDL-ul a vrut tot mai mult, din punct de vedere electoral, dar nu a oferit in schimb decat masuri de austeritate, anuntate de presedinte si nu de premier. Daca anuntul a pornit de la Cotroceni, explitiile publice au venit doar din partea unor comunicatori slabi, fara nici o legatura cu activitatea guvernamentala si lipsiti de credibilitate, ba chiar unii dintre ei au mai stirbit din incredere prin discutii violente, dansuri si cantece. Cand urmareai emisiunile politice, aveai impresia, ca si atunci cand schimbai canalul TV, invitatii de la putere erau aceiasi.

Comunicarea publica era haotica: mesajele guvernamentale erau eterogene si confuze, iar purtatorul de stindard, Traian Basescu, incerca prin numeroasele conferinte de presa sa le adune si sa le dea o forma comuna. In acest timp, Talmacean dansa la televizor.

Au urmat ministrii. Udrea s-a vandut mai bine ca propriile posete, iar presa a simtit imediat miros de sange si a i-a luat rochia Dolce&Gabanna si i-a facut-o stire de ultima ora. Si la restul, Funeriu, Vladescu, Botis etc. , e deja legenda.

Guvernul de coalitie nu a inteles ca unitatea mesajului este cea mai importanta si ca identitatile politice trebuiesc consolidate prin negocieri la sediile partidelor, nu la televizor.

Guvernul a fost condus de un om politic lipsit de personalitate, care nu a putut sa isi controleze cabinetul, care, prin gafele ministrilor a iscat mici razboaie. Razboaie ce nu au avut conducator de osti, multi preferand retragerea intr-un con de umbra decat batalia cu trusturile media si opozitia. Iar PNL si PSD s-au consolidat in opozitie si si-au unificat mesajul, lovind cu putere un guvern ce isi dadea incet, incet duhul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s