EXCLUSIVITATE: Patimile unei printese germane in Romania comunista: Fiica unui suveran din Europa, moarta intr-un penitenciar din Miercurea-Ciuc

Publicat pe Actualizat pe

Tatal ei era nepotul Reginei Elisabeta a Romaniei

Unul dintre cele mai tragice destine din istoria familiilor regale europene din secolul al XX-lea l-a avut, fără nicio îndoială, Principesa Mafalda de Savoia, fiica regelui Italiei Victor Emmanuel al III-lea, arestată de Gestapo în 1943 și închisă în lagărul nazist de la Buchenwald, unde la data de 28 august 1944 își găsește sfârșitul.

Regina Elisabeta a Romaniei, Printesa Sofia si Printesa Marie-Eleonore (1914)
Regina Elisabeta a Romaniei, Printesa Sofia si Printesa Marie-Eleonore (1914)

Deși nu s-a scris despre acest lucru, în primii ani ai comunismului din România, o altă principesă a avut un destin similar: Principesa Marie Eleonore de Wied.

Prințesa Marie Eleonore de Wied s-a născut la data de 19 februarie 1909, în orașul german Potsdam, fiind primul copil al Prințului Wilhelm de Wied (1876-1945), nepot de frate al Reginei Elisabeta a României, și al Prințesei Sofia de Schönburg-Waldenburg (1885-1936).

Prințul Wilhelm de Wied devine, la 7 martie 1914, Principe Suveran al Albaniei, astfel că familia se mută în noua lor țară, fiind întâmpinați cu mult entuziasm de albanezi. În Albania, Wilhelm era menționat cu titlul de rege, deoarece se considera că suveranul țării nu poate deține un titlu inferior Regelui Muntenegrului.

După aproximativ șase luni de domnie, familia princiară alege calea exilului, tatăl tinerei principesei fiind depășit de gravele probleme interne ale noii sale țări, la începutul Primului Razboi Mondial. Fiindcă nu a abdicat niciodată, Principele Wilhelm a fost considerat suveran de jure al Albaniei până la 31 ianuarie 1925, când țara a fost proclamată republică.

Familia princiara se stabileste in Romania

Principesa Sofia de Wied si fiica sa, Marie-Eleonore
Principesa Sofia de Wied si fiica sa, Marie-Eleonore

În anul 1925, Principele Wilhelm și Principesa Sofia se stabilesc în România împreună cu cei doi copii ai lor, Principesa Maria Eleonore si Principele Moștenitor Carol Victor (1913-1973).

Mama Mariei Eleonore, Principesa Sofia, moare la data de 3 februarie 1936, în localitatea Fântânele din Bacău, iar fostul Principe al Albaniei, Wilhelm, își găsește sfârșitul la Predeal, nouă ani mai târziu, la 18 aprilie 1945, fiind îngropat în Biserica Luterană din București.

La 16 noiembrie 1937, la Munchen, prințesa Marie Eleonore de Wied se căsătorește cu Prințul Alfred de Schönburg-Waldenburg, născut la 30 octombrie 1905, în Germania, fiu al prințului Heinrich de Schönburg-Waldenburg si al Prințesei Olga de Lowenstein-Wertheim-Freudenberg.

Rămasă văduvă, după ce prințul Alfred moare la 10 martie 1941, la Zeitz, în Germania, în timpul luptelor din cel de al-II-lea Război Modial, prințesa Marie se întoarce în România.

După 1945, prințesa devine o apropiată a intelectualilor anti-comuniști din București, precum Vladimir Streinu, Constant Tonegaru, Pavel Chihaia, Iordan Chimet, participând, de asemenea, la riscantele întruniri ale Asociației de rezistență culturală Mihai Eminescu.

La aceste întâlniri ale intelectualității anti-comuniste, prințesa Maria Eleonore îl cunoaște pe avocatul Ion Bunea, născut în 1899, la Galați, și care îi va deveni soț la data de 5 februarie 1949, la București.

Arestata de regimul comunist pentru „inalta tradare”

Printesa Marie-Eleonore de Wied
Printesa Marie-Eleonore de Wied

La începutul anilor 1950, în plină campanie comunistă de izolare mediatică şi culturală a României de Occident, autoritățile de la București decid închiderea Institutului Francez şi a Oficiilor de Informaţii ale Statelor Unite şi Marii Britanii din capitală.

Oficiile de informaţii erau centre culturale, din subordinea ambasadelor, în care românii aveau posibilitatea să consulte presa americană sau engleză, să lectureze sau chiar să împrumute cărţi, să vizioneze filme, etc. .

Angajaţii bibliotecilor şi oficiilor de presă care aveau cetățenie română au fost reținuți de catre Securitate, anchetaţi într-un mod extrem de dur şi apoi trimişi în fața instanțelor militare pentru înaltă trădare.

Printre angajații Oficiului de Informații Britanic se număra și Prințesa Maria Eleonore de Wied, arestată de Securitate pe 25 iulie 1949, împreună cu alți patru români, două femei și doi bărbați. Implicarea prințesei în acest proces politic, numit procesul bibliotecilor, a avut un rol propagandistic pentru realizarea unui proces public puternic mediatizat și amplu analizat în ziarul Scânteia, oficiosul Partidului Comunist din România.

Înainte de arestare, plănuind să părăsească țara, prințesa predă bijuteriile sale și alte lucruri de valoare unor diplomați britanici de la București, care le transportă în Anglia, în 11 valize diplomatice. Printre bijuterii se aflau, conform unor documente din Arhivele Britanice, « o brățară de aur cu un diamant maro, înconjurat de diamante albe, o brățară de aur cu trei diamante, un medalion de aur sub forma unei potcoave cu safire, o broșă cu diamante», dar și monede de aur și tacâmuri de argint. Refuzate de Banca Angliei, bunurile intră în custodia Ministerului de Externe din regat.

Umilita in presa comunista

Fiind fiica primului suveran al Albaniei, nepot al Reginei Elisabeta a României, deci înrudita cu Regele Mihai I, prințesa era descrisă de ziarul Scânteia, din 27 aprilie 1950, ca o rudă a familiei de lipitori Hohenzollern și un exponent al claselor reacționare doborâte de la putere.

Principele Wilhelm al Albaniei, tatal Printesei Marie-Eleonore de Wied
Principele Wilhelm al Albaniei, tatal Printesei Marie-Eleonore de Wied

Procesul este stabilit în ultimele zile ale lunii aprilie, astfel încât mențiunile din presa comunistă să se suprapună articolelor de glorificare a comunismului şi a lui Stalin, în apropierea zilei de 1 mai. Procesul a fost extrem de mediatizat în presa din țară, dar și în cea din Occident.

La data de 28 aprilie 1950, ora 18, completul de judecători, prezidat de magistratul militar Alexandru Petrescu, cel care a condus și procesul din 1947 al fostului prim-ministru țărănist Iuliu Maniu, cu unanimitate de voturi, îi găsește vinovați de înaltă trădare pe toți cei cinci învinuiți.

Condamnata la 15 ani de munca silnica

Principesa Maria Eleonore de Wied este condamnată la 15 ani de muncă penitenciar comunistsilnică, retragerea unor drepturi cetățenești timp de 10 ani și i se confiscă întreaga avere.

După anunțarea sentinței, avocatul prințesei intentează recurs, dar care este respins la 12 iulie 1951 de către Curtea Militară de Casare și Justiție.

Prințesa Maria Eleonore, dar și celelalte două condamnate, sunt încarcerate la închisoarea de deținute politice de la Mislea, o fostă mănăstire.

În anul 1956, prințesa de Wied este transferată la închisoarea din Miercurea-Ciuc, cel mai cumplit loc de detenție pentru femei din România primilor ani de comunism.

Printesa moare in penitenciarul de femeie din Miercurea-Ciuc, la 47 de ani

La data de 29 septembrie 1956, nemairezistând la condițiile regimului penitenciar, Principesa Maria Eleonore de Wied, fiica primului suveran al Albaniei, înrudită cu majoritatea caselor regale și princiare din Europa, moare la penitenciarul de femei din Miercurea-Ciuc.

Prințesa nu a avut copii.

Ion Bunea, cel de-al doilea soț al prințesei, reușește să părăsească România comunistă în 1968, iar în același an se prezinta la sediul Ministerului de Externe britanic, unde semnează pentru primirea bijuteriilor și bunurilor soției, iar spre sfârșitul anilor 70 se află la Munchen. Moare în anul 1991.

Articol scris pentru GEN90.net

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s